Traducere de Octavian Cocoş
Descrie diferitele sentimente care îl copleşesc când se îndepărtează de Laura.
Eu pas cu pas mă-ntorc pe-a mea cărare
cu trupul obosit de-aşa durere,
şi-n firea ta găsesc o mângâiere
ca să mă pierd oftând în larga zare.
Dar cugetând la ce renunţ, îmi pare
că drumu-i lung, iar viaţa iute piere,
şi mă opresc uimit, fără putere,
cu ochii-n jos, vărsând lacrimi amare.
Şi-n plânsul meu un dubiu mă cuprinde:
cum pot aceste membre să trăiască
departe de-al lor spirit când au toane?
Şi-Amor mi-a spus: Nu-ţi mai aduci aminte
că cei ce-ajung cumva să se iubească
pot rupe-aceste legături umane?
vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.